Sfinţească-Se Numele Tău

Data articolului: 24/07/2015 16:07:57

Traducerea unei predici a fratelui Tim Keller, pastorul bisericii Redeemer Presbyterian Church din New York City.

Vă dăm mai jos traducerea unei predici a fratelui Tim Keller, pastorul bisericii Redeemer Presbyterian Church din New York City. Predica face parte din seria de predici "Rugăciunea Tatăl nostru"  Ne rugăm să fie la fel de provocatoare pentru tine cum a fost și pentru noi.

Adorare: "Sfinteasca-Se Numele Tau" 
Timothy Keller
Redeemer Presbyterian Church
Matei 6:5-15
Ne vom uita la rugaciunea “Tatal nostru”, modelul de rugaciune al lui Isus. El ne invata cum sa ne rugam în Matei 6:5-15 

Dupa primele cuvinte din rugaciune (cuvinte care ne spun cui ne adresam, cu cine vorbim: “Tatal nostru care esti in ceruri”), primul lucru pe care Isus ne indeamna sa il spunem in rugaciune este: “Sfinteasca-Se Numele Tau.”Dar ce inseamna a sfinti?In limba engleza, cuvantul folosit pentru “sfintit” (eng. “hallowed”) este un arhaism. Practic, acesta este un cuvant care nu mai este folosit in niciun context in engleza de zi cu zi, dar ceea ce este interesant este faptul ca Biblia NIV (New International Version, 1984), desi este o versiune actualizata, revizuita, inca pastreaza acest termen aici. Eu, personal, consider ca acest lucru este foarte bun, intrucat nu avem niciun echivalent care sa surprinda aceleasi nuante (acelasi inteles) pentru termenul acesta. 

”A sfinti” un lucru inseamna a te raporta la el ca la ceva absolut sfant, sacru, ca la ceva care are suprematie asupra a orice altceva. Nu avem niciun alt cuvant care sa exprime acest lucru – asa-i ca nu gasiti niciunul? “A sfinti” un lucru inseamna a-l cinsti ca pe ceva sacru, inseamna sa faci din acel lucru ceea ce te preocupa cel mai mult, lucrul acela este de cea mai mare importanta pentru tine, este scopul suprem al vietii tale – el devine pentru tine frumusetea absoluta si telul vietii tale. De aceea este folosit aici verbul “a sfinti”. 

Asadar, Isus ne spune ca acest lucru are intaietate, si asta inseamna nu doar ca toate rugaciunile noastre ar trebui sa arate asa, ci ca, de fapt, viata insasi ar trebui sa aiba drept esenta acest lucru: si anume, sa intelegem ce inseamna sa-I dam slava lui Dumnezeu, sa Il adoram, sa Il privim si sa Ii vorbim Lui ca celei mai importante Persoane care exista. Lauda si adorarea – acestea sunt esenta vietii. 

Acest text contine multa invatatura cu privire la diverse aspecte, insa aici ne vom concentra asupra a trei adevaruri despre care ne vorbeste: necesitatea laudei, intaietatea laudei si anatomia laudei.

1. Necesitatea laudei 
Isus ne arata ca, in timp ce este adevarat ca a fi crestin implica negresit prezenta laudei in viata noastra, ea este, de fapt, un lucru care are loc inevitabil in viata oricarui om. In textul din Matei 6, El incepe prin a spune: “Cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii (ipocritii)”. Auzind asta, noi vom avea tendinta sa ne gandim la oamenii ipocriti ca la niste oameni care au in mod vadit fete duble, insa Isus vorbeste aici despre oameni care se roaga in mod ipocrit. Omul ipocrit este acel om care nu este statornic. El spune aici ca exista un tip de rugaciune care nu este statornica; este facuta in mod public, dar nu este facuta si in solitudine, acasa. De ce?

Aici trebuie sa fim atenti. Isus ne da un exemplu. El spune ca exista tipuri de persoane care isi doresc cel mai mult aclamarea, aprobarea sau respectul celor din jur. Aceste persoane vor sa fie vazute si cunoscute drept persoane spirituale. De aceea, ei se roaga doar atunci cand pot fi recompensati pentru acest lucru. In singuratate, bineinteles ca ei nu primesc niciun fel de apreciere pentru rugaciunea lor si, de aceea, ei nu se roaga. Domnul Isus ofera aici un exemplu, dar noi il vom extinde pentru a scoate la iveala invatatura care reiese din el.

Exista un tip de persoane, spune El, care se roaga doar atunci cand este in joc ceea ce ii preocupa pe ei cel mai mult. Exista un anumit tip de rugaciune pe care o faci doar atunci cand lucrul care te preocupa te motiveaza la rugaciune. Isus spune ca modul prin care recunosti rugaciunea adevarata este sa vezi daca lucrul pe care-l doresti cel mai mult este Dumnezeu. Daca dorinta ta este pur si simplu sa te bucuri de El, sa Il adori, daca El este Cel care are intaietate in viata ta, atunci ceea ce se va intampla va fi ca te vei ruga neincetat.

Te rogi doar atunci cand esti in incurcatura? Ai remarcat lucrul acesta in viata ta? Dai atentie timpului de partasie cu Domnul in mod special cand lucrurile merg rau? Acelea sunt momentele in care te intorci la timpul de rugaciune? Lucrurile merg rau la un moment dat, apoi, dupa ce ele se imbunatatesc, incetezi treptat sa te mai rogi? Ei bine, lucrul pe care il faci, de fapt, in taina, nu este sa-L adori pe Dumnezeu. Totusi, chiar si atunci, adorarea ta se indreapta spre ceva. Ceea ce faci in momentele de singuratate arata cine este dumnezeul tau.

Arhiepiscopul William Temple a spus candva ca religia ta este ceea ce faci in momentele tale de solitudine. De fapt, el afirma acelasi lucru pe care-L spune Isus aici. El zice ca afli care este grija ta cea mai mare, lucrul pe care il adori cu adevarat, lucrul care iti conduce viata, vazand ceea ce faci in secret, in taina. Atunci cand esti singur, cand nu ai nici o sarcina in mod special de indeplinit, care este lucrul la care te gandesti? 

Te gandesti la a detine propriul apartament? Sau la o casa de vacanta pe plaja? La frumusete? La a te indragosti? La succes in afaceri? La recunoastere profesionala? La alte impliniri pe alte planuri? La vreun hobby anume? La anumite lucruri care sa-ti ofere siguranta sau confort? La ce ti se duce mintea cand nu trebuie sa te concentrezi la ceva in mod special? Ce faci cu timpul pe care il petreci in taina, cu singuratatea ta? Isus spune ca asta este ce adori cel mai mult.

Daca lucrul caruia i te inchini nu este Dumnezeu, atunci te vei ruga doar cand esti in pericolul de a pierde acel ceva, te vei ruga doar cand acel lucru este in joc. Astfel, vei fi un om care se roaga in mod nestatornic. Te vei ruga doar uneori, doar atunci cand unele lucruri sunt în pericol. Te rogi doar atunci cand familia ta are probleme? Sau te rogi doar atunci cand esti in nevoie din punct de vedere financiar? 

 Te vei ruga doar atunci cand este in joc cel mai pretios lucru pentru tine. Domnul Isus spune ca viata ta de rugaciune (consecventa sau inconsecventa) iti va spune cine e dumnezeul tau. De aceea vorbim despre necesitatea laudei. Toata lumea glorifica ceva. Toata lumea isi petrece timpul inchindandu-se cuiva sau la ceva, dar daca acel ceva nu este Dumnezeu, vei descoperi ca te rogi doar uneori - doar atunci cand lucrul pe care il slavesti este la mijloc.

Asadar, ceea ce Domnul Isus ne transmite aici este ca modul cel mai sigur de a spune ca pocainta ta este reala, ca nu e doar o chestiune a unor aspecte exterioare, ca ai fost atins intr-adevar de Dumnezeu Insusi, este sa privesti la viata ta de rugaciune din camaruta. Te rogi in mod consecvent in timpul de singuratate? Il lauzi pe Dumnezeu in taina? Petreci majoritatea timpului laudandu-L si bucurandu-te de El intr-un mod statornic, consecvent? Iata de ce lucrul acesta este relevant: oamenii iti vad mersul la biserica. Ei iti vad comportamentul moral. Pentru aproape orice alte aspecte ale crestinismului, pe langa cel al rugaciunii, pot exista nenumarate rasplatiri externe (multe din ele fiind egoiste).

Exista oameni care doresc sa devina crestini pur si simplu pentru ca vor sa faca parte dintr-un grup de oameni care sa-i sustina, sa-i sprijine, oameni care doresc sa devina crestini pentru simplul fapt ca iubesc sentimentul ca doar ei detin adevarul, iar cei din jur, nu. Sunt oameni care vor sa devina crestini pentru ca se simt atat de saraci emotional incat vor ceva pentru problema aceasta… orice ar fi acel ceva. Insa acesti oameni nu privesc problema la un nivel mai adanc, intrebandu-se: “Sunt, oare, toate aceste lucruri adevarate?” Nu ajung niciodata sa isi predea inima in totalitate. Nu se intalnesc niciodata cu Dumnezeu, cu adevarat.

In consecinta, acesti oameni vin si par foarte activi, totul pe baza unor imprejurari exterioare. Ei fie au nevoie de un grup de oameni care sa ii sustina, fie au nevoie de ceva de care sa se agate emotional. Sau e posibil sa le placa superioritatea, le place sa se simta inclusi intr-un grup aparte. Toti acestia vor ramane in biserica pentru un timp (Domnul Isus vorbeste despre aceasta in alt loc din Scriptura), apoi, dintr-o data, vor pleca. Ceva se va intampla in viata lor, si crestinismul lor se va darama. De ce? Pentru ca totul a fost o chestiune de exterior.

Cum stii ca nu te inseli singur? Raspunsul se gaseste in solitudinea ta. Ce faci cu singuratatea ta? Te rogi in mod regulat? Iubesti rugaciunea? Aduci lauda Domnului? Il slavesti pe Dumnezeu? Este acesta lucrul care te alimenteaza, care iti da putere sa mergi mai departe? Sau iti petreci timpul liber visand cu ochii deschisi la alte lucruri care de fapt, in mod evident si inevitabil devin mai importante pentru tine decat Dumnezeu Insusi?

Daca lucrurile stau asa, religia ta este o chestiune de exterior, si tu, de fapt, nu ai parte de puterea despre care vorbeste Isus Cristos ca o primesc cei care pun lauda lui Dumnezeu pe primul loc in viata lor. Deci, iata de ce vorbim despre o necesitate a laudei, despre nevoia de a aduce lauda. Toata lumea se inchina unui lucru in taina, dar este absolut necesar pentru un crestin sa aiba asigurarea ca e crestin cu adevarat prin faptul ca are o viata tainica de inchinare dedicata, plina si infloritoare. 

2. Intaietatea laudei
De aici invatam, de asemenea, ca exista un motiv pentru care in rugaciune este declarat mai intai “Sfinteasca-se Numele Tau” inainte de a ajunge la “Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi” si la “ ne iarta noua greselile noastre”. Mai intai Il laudam pe Dumnezeu si dupa aceea aducem la adresa Lui cereri pentru lucruri din aceasta lume (eu le numesc pe acestea din urma rugaciuni petitionare – unde Ii spunem Domnului: “Daruieste-ne…”, “Avem aceste nevoi: …”). Asadar, ni se spune sa Il laudam pe Dumnezeu inainte de a aduce inaintea Sa cererile noastre. 

Si, mai mult decat atat, mai intai venim cu laude inaintea Domnului, si dupa aceea ne marturisim pacatele: “ne iarta noua greselile noastre”. Si aici nu este vorba despre faptul ca Dumnezeu ne-a dat pur si simplu un set de pasi de urmat in mod mecanic, spunandu-ne: “Prima data lauda, apoi trecem la cerere, apoi trecem la marturisire” – Nu - Lauda apare ca primul lucru prezent in rugaciune pentru ca ea are rolul de a constitui un cadru pentru celelalte. Lauda este contextul creat in care vin cererea si marturisirea. Lauda trebuie sa domine si sa inunde toate celelalte aspecte.

Lauda nu numai ca trebuie sa domine rugaciunea noastra, dar trebuie sa domine toata viata noastra. De ce? Pentru ca cererile noastre arata cum privim noi lumea, iar marturisirea arata cum ne vedem pe noi insine. Domnul Isus spune, de fapt: “ Toate problemele pe care le ai in relatie cu lumea, sau in relatie cu tine insuti, sunt de fapt probleme ce privesc lauda si inchinarea”. Daca nu-L sfintesti pe Dumnezeu, daca sfintesti altceva mai mult decat pe Dumnezeu, problemele tale vor aparea in cererile si in marturisirea ta, dar ele de fapt, se nasc inainte. Iata de ce: 

Cand faci o cerere, spui de fapt: “Am anumite nevoi.” Cand marturisesti, spui de fapt: “Am probleme.” Problemele care apar in aceste doua aspecte sunt, in primul rand, probleme de lauda. De exemplu, fiind pastor, de-a lungul anilor m-am intalnit constant cu o problema cu care oamenii au venit la mine si pentru o perioada indelungata de timp am fost nedumerit in legatura cu asta. Sunt oameni care spun: “Stiu ca ce am facut a fost gresit si m-am pocait. Am cerut iertare Domnului. Am cerut iertare oamenilor. Stiu ca Domnul m-a iertat si stiu ca cei din jurul meu m-au iertat, dar eu nu pot sa ma iert pe mine insumi. Nu pot.” Multa vreme, de fiecare data cand auzeam lucrul asta, ramaneam blocat. Apoi am inceput sa inteleg mai mult rugaciunea Tatal Nostru.

Ce faci cu timpul tau din solitudine? Care este lucrul pe care-l sfintesti cel mai mult? Ce admiri cel mai mult? Succesul? Atractia, farmecul? Confortul? Aprobarea celor din jur? A avea o relatie de dragoste? Familia ta? Care e lucrul pe care-l sfintesti cel mai mult? Acesta iti va modela complet modul in care te vezi pe tine, iar marturisirea ta va fi complet concentrata pe aceasta. Vei simti ca ai falimentat doar cand ai falimentat in unul dintre lucrurile acestea. Nu vei simti nevoia sa marturisesti inaintea Domnului decat daca ai esuat in unul din lucrurile acestea.

Cu alte cuvinte, ceea ce sfintesti, ceea ce venerezi iti va afecta in mod absolut – si, daca sfintesti ceva mai mult decat pe Dumnezeu, va distorsiona - modul in care te vezi pe tine insuti si marturisirea ta in asa fel incat nu va fi plina decat cu vina si cu frustrare. Deci, atunci cand cineva spune “Nu pot sa ma iert pe mine insumi”, ceea ce spune, de fapt, este: “ Eu sfintesc (pretuiesc) ceva mai mult decat pe Dumnezeu, si acel lucru nu ma va ierta. Eu am gresit fata de lucrul acela, si lucrul acela este mai important decat Dumnezeu. Stiu ca Dumnezeu ma iarta, dar acel lucru nu ma va ierta.”

De exemplu, imi aduc aminte ca am consiliat un tanar acum mai multi ani care nu i-a fost credincios sotiei. A recunoscut acest lucru. A aratat o oarecare pocainta. Sotia sa l-a iertat si l-a primit inapoi. Cei apropiati l-au iertat. Eu am fost pastorul lui. Am stat si am vorbit despre asta. Am trecut prin Scriptura in vederea problemei acesteia. A vazut ca la Dumnezeu exista iertare. Ne-am uitat la modul in care Dumnezeu a iertat si a continuat sa foloseasca oameni care au facut acelasi lucru. Dar el a spus: “Stiti, frate pastor, de fapt… Nu ma pot ierta pe mine insumi.”

Dar iata ce era, de fapt, in neregula. Acest tanar provenea dintr-o familie conservatoare, care vedea pacatul sexual mai grav decat orice alt fel de pacat. Dar nu asta ne spune Biblia. Biblia spune ca pacatul sexual este pacat. La fel este plata nedreapta a salariilor. La fel este barfa. La fel este mandria. Biblia nu face aceste distinctii intre pacate. Dar el venea dintr-o familie extrem de stricta si desi parintii lui erau decedati, el simtea ca i-a dezamagit si a concluzionat: “N-am putut sa ma iert pe mine.”

Problema lui era in felul in care se vedea pe sine… Poate iti vei spune: “Tanarul acesta are doar o imagine de sine proasta.” Da, asa este. ”Acest tanar se uraste pe sine.” Da. “Trebuie sa se pocaiasca.” Nu, problema lui este la un alt nivel. Trebuie sa-i dea jos pe parintii sai din locul pe care il ocupa in inima lui. Trebuie sa-i scoata din locul sfant al vietii lui. Trebuie sa-i dea jos de pe tron.

De fapt, nu harul lui Dumnezeu era cel care ii domina gandirea. El se raporta la sine prin prisma parintilor sai, prin prisma asteptarilor lor cu privire la el, si cand a falimentat in indeplinirea acelor asteptari… Concluzia: “Nu ma pot ierta pe mine”. Aceasta suna a umilinta si smerenie, dar este, de fapt, un faliment in lauda. Este o folosire gresita a timpului din solitudine. Intr-o astfel de situatie, de fapt, nu sfintesti pe cine trebuie. Totul porneste de la problema laudei. Daca pentru acest tanar ar fi fost adevarate cuvintele “sfinteasca-se Numele Tau”, el n-ar fi avut nicio problema in a se ruga “ne iarta noua greselile noastre”. 

 In ceea ce priveste celalalt aspect mentionat, trebuie sa Il lauzi pe Dumnezeu inainte de a trece la marturisire, dar, de asemenea, trebuie sa Il lauzi inainte de a veni cu cereri inaintea Sa. Noi spunem: “Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”. Ce este, de fapt, painea? Painea reprezinta ceea ce iti este necesar. Nu zice “Desertul nostru cel de toate zilele da-ni-l noua astazi”. Nu zice “placinta cu mere”. Domnul Isus spune “painea”. Nu “cappuccino”, ci “painea” . 

 Care este lucrul care te face sa cazi pe genunchi si sa spui Domnului: “Doamne, am nevoie de asta”? De-a lungul anilor am tot vorbit cu oameni care spun “Ma rog si ma rog si nu primesc deloc pace. Nu cred ca Dumnezeu ma asculta. Nu primesc pace... Ma rog si nu primesc niciun fel de liniste.” Iata de ce: daca mergi la Domnul si Ii faci o cerere cu gandul: “Daca nu o sa fiu promovat la lucru cum vreau eu, viata mea e gata, s-a terminat. Trebuie sa fiu promovat!”, atunci, aceasta e, de fapt, “painea” ta. Ea este acel lucru pe care simti ca trebuie neaparat sa il ai, fara de care simti ca viata ta se sfarseste. Ei bine, nici nu e de mirare ca nu primesti nici o pace in acele situatii. Si stii de ce? Pentru ca lucrul pe care-l sfintesti este lucrul care iti conduce viata. Numai la gandul de a-l pierde, cazi in disperare. Iata motivul pentru care nu primesti pace in cererea ta, motivul pentru care nu poti trece peste ingrijorarile tale, motivul pentru care nu poti scapa de anxietatea ta, indiferent de cat de mult te-ai ruga. Biblia spune: “Nu va ingrijorati de nimic, ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre inaintea lui Dumnezeu” - asta se spune in Filipeni 4.

Oamenii afirma: “Am toata teama asta si Ii aduc Domnului cererile mele, dar nu se imbunatateste nimic. Ma macina aceste griji. Ce se intampla?“ Acesta este un faliment in a lauda pe cine trebuie. Dă jos de pe piedestal locul de munca. Slavirea, adorarea lui Dumnezeu este lucrul care iti va vindeca modul in care vezi lumea si in care te vezi pe tine. Aceasta trebuie sa domine, sa stapaneasca. Ea trebuie sa le umple pe toate. Adorarea are loc atunci cand te uiti la Dumnezeu si spui “Oh... Acum toate lucrurile se aseaza la locul lor.”

 Cu cativa ani in urma, am predicat prima serie de mesaje pe tema rugaciunii Tatal Nostru. Citisem intr-o carte ca adorarea trebuie sa vina inaintea cererii si ca nu ar trebui sa fugi la Dumnezeu, citindu-I lista cu ”Doamne, da-mi” pana cand n-ai petrecut un timp laudandu-L. Dar nu puteam sa inteleg de ce stau lucrurile asa. 

Am predicat pe tema asta atunci, si dupa o saptamana, o sora draga din biserica din Virginia (numele ei era Bessie Lee) a venit la mine si mi-a spus: “Mi-ai schimbat viata”. Ei bine, mai tot timpul la astfel de lucruri, pastorii raspund cam in acest mod: “ Wow! Hai sa ne intalnim si sa vorbim despre asta. Povesteste-mi”. Ea a zis “Ei bine, lucrurile se intampla in mod natural. Acum, ca imi petrec timpul aducand lauda lui Dumnezeu, acest lucru parca le pune pe celelalte intr-o alta perspectiva, si, cand ajung la cereri, in loc sa fiu extrem de ingrijorata cu privire la ele, ajung sa fiu in stare sa le las in mainile Lui si apoi pur si simplu sa stau linistita.”

Nu ma asteptam ca oamenii sa ma ia atat de in serios incat sa-si lase vietile sa fie schimbate de lucrurile pe care le spuneam. Voi fi vesnic recunoscator pentru ceea ce s-a intamplat atunci. M-am intors sa inteleg acele lucruri si am invatat si eu din ele. Invatatorul a fost instruit. Iti multumesc, Bessie Lee. Acesta este secretul. Toate esecurile noastre sunt, in realitate, esecuri in lauda noastra. Trebuie sa iti privesti viata din perspectiva corespunzatoare. Trebuie sa te privesti pe tine din perspectiva corespunzatoare.

Poti sa iti inchipui ce s-ar intampla daca un tata si-ar duce fetita la Mall sau la magazinul de jucarii, ar plimba-o pe acolo si i-ar spune “Priveste jucaria aia. O vezi? Uita-te si acolo. Vezi cadoul ala? Dar pe acela il vezi? Iti place? Il vezi? N-o sa capeti nimic din toate acesta. O sa-mi petrec toata viata facand tot ce-mi sta in putinta ca sa te simti nefericita si sa nu cumva sa ai parte de vreunul dintre aceste lucruri.” Ce s-ar intampla cu acea fetita? Cat de distorsionat ar fi modul in care vede ea lumea si modul in care se vede pe ea insasi? Daca nu poate sa aiba incredere in tatal ei, nu va putea sa aiba incredere in nimic altceva.

Biblia ne spune ca ceva asemanator s-a intamplat la inceput. Ni se spune ca Dumnezeu a pus doi oameni intr-o gradina si ca El le-a zis, “Aveti totul pus la dispozitia voastra cu exceptia acelui copac. Vreau sa nu mancati din el, pentru ca vreau ca voi sa faceti ceva pentru simplul fapt ca asa v-am spus Eu, pentru ca Ma iubiti si aveti incredere in Mine.”

Apoi, un sarpe s-a apropiat, spunandu-le: “Vedeti acel copac? Stiti de ce nu va lasa Dumnezeu sa mancati din copacul ala? Acela e cel mai bun! Faptul ca Dumnezeu nu va permite sa aveti totul, arata ca El nu vrea sa aveti nimic, de fapt. Nu puteti avea incredere in El.” Aceasta minciuna s-a strecurat in inimile noastre, si intreaga noastra viziune asupra lumii si asupra noastra insine este distorsionata pentru ca gandim ca Dumnezeu a zis, de fapt, acelasi lucru pe care i l-a spus acel tata fetitei lui in magazin. 

 Daca nu poti sa-L lauzi pe Dumnezeu, nu vei putea sa lauzi nimic altceva. Daca nu poti sa ai incredere in Dumnezeu, nu vei putea sa ai incredere in nimic altceva. Daca poti sa-L slavesti pe Dumnezeu, poti sa incepi sa apreciezi orice. Daca ai incredere in Dumnezu, poti sa incepi sa ai incredere in cei din jurul tău. Vei fi capabil sa spui: “Uite ce frumos este lucrul acesta, uite ce frumos este lucrul acela!”. Daca nu poti sa-L lauzi pe Dumnezeu, te vei uita in jurul tau si vei zice: “Uite ce groaznic e asta. Uite ce urat. A inceput bine, dar probabil ca va sfarsi rau.”

Lauda vindeca acel lucru din inima noastra - acea idee ca Dumnezeu, din cauza ca nu ne da totul, nu ne va da nimic, de fapt. Acest lucru este prezent in copiii mici. Chiar daca un copil are cei mai draguti parinti din lume, iata ce se va intampla daca treci peste ce vrea el:“Stii, scumpule, nu putem sa mergem la circ. Imi pare rau. Nu avem timp suficient.”“Dar am vrut sa merg la circ!”“Nu putem. Dar hai sa mergem la o plimbare in parc. Sau hai afara sa ne jucam ceva.”“Nu!!! Nu vreau sa fac nimic!” 

 “Faptul ca nu vrei sa-mi dai totul imi arata ca nu vrei sa imi dai nimic!” - De unde are un copil acest mod de a intelege lucrurile? Nu vorbesc de situatii cu parinti abuzivi sau neglijenti. Vorbesc despre parinti buni. De unde dobandeste copilul perceptia asta? Acest lucru este ceva deja intrinsec, existent in inima lui. Acest lucru este prezent in inima ta si in atitudinea ta fata de Dumnezeu. Adorarea, lauda este singurul lucru care ne vindeca de asta. Acesta e motivul pentru care te urasti pe tine insuti sau pentru care negi pacatosenia ta. Adorarea te face capabil sa vezi cine esti si sa accepti realitatea, adevarul. Adorarea iti permite sa vezi lumea asa cum este ea si totusi, sa poti avea credinta. Fara ea, gandirea iti va fi complet distorsionata. Adorarea vindeca inima.

3. Anatomia laudei 
Aceasta este partea cea mai importanta, dar trebuie sa ma limitez sa vorbesc doar despre un aspect cu privire la ea. Care este modul in care Il lauzi pe Dumnezeu? Isus Cristos ne-a dat un sfat practic. Eu il numesc anatomia laudei

 Anatomia laudei este reprezentata de un pendul. “Tatal nostru care esti in ceruri.” – “Tatal nostru” inseamna “iata cat de iubitor este! El e Tata. Priveste la profunzimea dragostei Lui. Uita-te la cat de indurator si de milostiv este. Priveste pana unde se coboara catre noi pentru ca ne iubeste. Dar, in ceruri, El este maiestuos. Priveste la cat de maret este. Priveste la puterea si la gloria Sa.” Un pendul este interesant. Cu cat se duce mai departe intr-o parte, cu atat se duce mai departe si in cealalta, nu-i asa? Daca nu mergi mult intr-o parte, nu mergi mult nici in cealalta. 

 Frumusetea adorarii lui Dumnezeu este: cu cat poti sa-I vezi iubirea mai mult, cu atat maretia si gloria Sa este reliefata mai mult. Cu cat Ii vezi maretia si gloria mai mult, cu atat iubirea Sa inseamna mai mult pentru tine. Cand ma gandesc la faptul ca sunt tata, chiar daca sunt unul imperfect, tanjesc sa aiba copiii mei succes. Doresc ca ei sa fie fericiti. Si atunci imi spun: “Presupun ca Dumnezeu trebuie sa simta la fel daca El e un Tata.” Dar… stai putin. Spre deosebire de mine, El este un Tata atotputernic. Daca ar fi dupa mine, as face orice, dar, desigur, sunt limitat in putere.

Am eu un Tata in ceruri? Da! Și El nu e doar un Tata care are visuri marete si care doreste succesul meu si care tanjeste ca eu sa fiu fericit, ci e un Tata atotputernic, ceea ce inseamna ca aceste dorinte trebuie sa se implineasca. Intelegeti? Statutul Lui de parinte face ca statutul Lui ceresc sa nu fie intimidant, iar statutul Lui ceresc face ca statutul Lui de parinte sa nu fie doar o alinare, ci ofera si o siguranta absoluta. 

Acum cateva luni, o femeie a venit la mine si mi-a spus “ Am o relatie cu Dumnezeu, dar relatia aceasta nu are nicio legatura cu Isus. Nu cred in Isus, dar am o relatie cu Dumnezeu”. Eu i-am pus o intrebare sincera. Am spus: “Crezi ca Dumnezeu te iarta?” Ea a zis: “Sigur!” “Cat Il costa? Cu ce pret?” Ea mi-a spus ca nu poate crede intr-un Dumnezeu care trimite oameni in iad. Am spus: “Bine, deci nu permiti ca pendulul sa se duca atat de mult in acea directie. Nu vrei sa afirmi ca Dumnezeu e un Dumnezeu sfant. Dar Dumnezeu este un Dumnezeu perfect. Dumnezeu este un Dumnezeu care nu va permite ca raul sa dainuiasca. Dumnezeu nu face niciodata cu ochiul vreunei minciuni. Niciodata nu ridica pur si simplu din umeri in fata cruzimii. Fiecare pacat trebuie sa fie pedepsit. El este in totalitate sfant, si daca tu nu esti sfanta, atunci exista un iad.” Ea a zis “O, eu nu cred in asta. Pendulul meu merge doar in directia aceasta.” Am zis “Bine, atunci pendulul merge doar pana acolo. De ce? Ce Il costa pe Dumnezeul tau sa te ierte?”, am intrebat-o. A zis: “ Pai, nimic.” Am spus: “ Bine. Daca nu crezi in iad, atunci tu nu iti poti imagina un Dumnezeu care ar lua intreg iadul in inima Lui, un Dumnezeu care ar suferi si ar muri si si-ar varsa mania chiar asupra Fiului Sau, ca tu sa fii salvata, mantuita.” 

Cu cat Il vezi mai sfant, cu atat mai iubitor Il vei vedea. Cu cat Il vezi mai iubitor, cu atat mai sfant Il vei vedea. Acesta e motivul pentru care Domnul Isus Cristos a zis: “Nimeni nu cunoaste pe Tatal decat Fiul si cei carora va voi Fiul sa Il descopere.”

Oamenii spun: “cat de ingust la minte poti fi sa spui ca Il poti cunoaste pe Tatal doar prin Isus!”. Fii atent! Nu inseamna ca nu poti fi oarecum intelept fara Isus. Nu inseamna ca nu poti fi o persoana morala fara Isus. Nu inseamna ca nu poti avea nicio experienta cu Dumnezeu fara Isus. Daca mergi la Marele Canion, Il vei experimenta pe Dumnezeu ca si Creator. El spune “Nu Il vei cunoaste pe Tatal meu asa cum e”. Doar la cruce ai un Dumnezeu pe deplin sfant si pe deplin iubitor.

Am intrebat-o pe acea doamna: “Cu tot respectul, cum te accepta Dumnezeul tau avand in vedere faptul ca esti o pacatoasa?” Ea a zis:” Pai, El nu se asteapta ca oamenii sa fie perfecti.” I-am spus: ”Atunci, cu ce pret te iarta el?” Ea a zis: “In orice caz, nu-L costa mult.”

Nu poti avea un Dumnezeu sfant pe deplin si iubitor pe deplin decat daca te apropii de El prin Isus, decat daca Il privesti prin Isus. Adorare. Cu cat pendulul este mai departe in partea aceasta, cu atat mai departe merge in partea cealalta si cu atat mai mult se deplaseaza incoace si incolo. El nu este un simplu Tata; El este un Tata ceresc. Si nu este doar un Dumnezeu ceresc, El este un Tata ceresc. Aceasta iti insufleteste inima, te provoaca la a-L adora si va risipi toate distorsionarile din viziunea ta despre lume si despre tine insuti.

Sa ne rugam:

Tata, invata-ne sa declaram “Sfinteasca-se Numele Tau” si ajuta-ne sa vedem ca aceasta inseamna sanatatea si viata noastra. Ajuta-ne sa vedem ca nu lucrezi mecanic, fara dragoste. Aceasta ne va vindeca in fiecare aspect al vietii. Ajuta-ne sa vedem ca putem sa-Ti sfintim Numele doar cand Il vedem pe Fiul Tau, Isus, pe cruce, spunand: “As vrea sa treaca de la Mine paharul acesta, dar nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” Cand Il vedem pe Isus spunand “Tot ceea ce avem nevoie este să Te avem pe Tine, Tată!” Ne rugam asta in Numele lui Isus. Amin.
Cuvinte cheie: Adorare, Timothy Keller, Romanian, predica
Alte articole

Cele mai noi articole

Care este cel mai important grup muzical din biserică?
Cel mai important grup muzical din biserică – oare care este? .... oare am putea spune că cel mai important grup muzical din biserică este întreaga biserică? Citește mai mult »
Data articolului: 22/11/2017 00:00:00 |
De ce încă o carte de cântări? . . . avem Powerpoint-uri!
Chiar mai avem nevoie astăzi de cărți de cântări în biserică? Iată câteva idei – de ce este bine, chiar și în bisericile de astăzi, să folosim cărți de cântări! Citește mai mult »
Data articolului: 11/07/2017 13:06:28 |
Funia împletită în trei nu se rupe ușor...
Mulți ne întreabă cu ce anume ne ocupăm la Jubilate și cum se pot ruga pentru noi. Cu ocazia aceasta, vrem să vă mulțumim pentru susținerea lucrării la care Dumnezeu ne-a chemat și să vă spunem cu ce ne ocupăm în mod deosebit. Citește mai mult »
Data articolului: 21/05/2017 15:42:22 |
A cord of three strands is not easily broken
Many ask us what we’re up to at Jubilate and how they can pray for us. We’re working on volume 2 of Culegerea Jubilate – a book of hymns for the entire church. We have a firm conviction that the most important music group in the church is the congregation. Citește mai mult »
Data articolului: 23/10/2016 20:35:39 |
Sfinţească-Se Numele Tău
Traducerea unei predici a fratelui Tim Keller, pastorul bisericii Redeemer Presbyterian Church din New York City. Citește mai mult »
Data articolului: 24/07/2015 16:07:57 |